Când lucrurile îţi par clipă şi se dovedesc viaţă
- între stări minimale şi goaşe fundamentale -
Ce minunat este totul
Totul este plin de frumuseţe
Câtă frumuseţe...
La Popasul Inutil doarme câinele Tac.
Aici, oamenii-sfere sfredelesc, conştientul,
subconştientul, în căutarea Feritorului.
Salvatorul de dale are nuntă cu Ursitoarea.
Absintul bicicliştilor fără orizonturi este nepreţuit
şi diluat numai cu lumină caldă, galbenă.
Dede Râsoforul poartă mirosul ei în tot trupul – ca o obligaţie!
Ќǔngeaś visează: Oamenii sunt doar caverne în care, din când în când se mai ascund oameni. Furnici în scorburi putregăite!!!
Inorogul Orb e beat.
[Berenice gândeşte că suntem şi apărem cu toţii străini.]
Mesele sunt întoarse cu faţa la tavan: inerţia zilelor uitate.
Povestaşul aruncă arcanul peste povestitori posedaţi de poveşti:
poveştile deţin oamenii, nu invers!
Pocire metafizică!
Cu toţii ştiu cum Dersu Uzala [goldul] a murit...
Inerţia zilelor
Cine zice că timpul nu are spinare?
Bezornadar era unul dintre cei doi chiori din 366.
Cu toţii eram conştienţi, în întuneric, că străzile
gros asfaltate ascundeau caldarâmuri de oase....
dar nu ne păsa... timpul şedea în noi, iar spaţiul
tăcea pe pielea ei:
Sânii ei erau rădăcini ale viitorilor copaci...
Deodată, o explozie de plastic: Specialitate neagră cu secară. 400g.
Expiră la 06 OCT 7580, lot 3- pornografic
Am coborât ca o poveste veche într-un plic.
Răceală in vitro. Window shopping.
Privirea-mi îmi plimba trupul prin galeria statuilor de carne de pe stradă.
Rebeliune interioară - refulare a gândurilor nenăscute.
Cădere într-un ciclu spiralic al reveriei prin uitare şi neimplicare...
Desfrâul somnului: singura fericire!
Bezornadar era unul dintre cei doi chiori din 366.
Cu toţii eram conştienţi, în întuneric, că străzile
gros asfaltate ascundeau caldarâmuri de oase....
dar nu ne păsa... timpul şedea în noi, iar spaţiul
tăcea pe pielea ei:
Sânii ei erau rădăcini ale viitorilor copaci...
Deodată, o explozie de plastic: Specialitate neagră cu secară. 400g.
Expiră la 06 OCT 7580, lot 3- pornografic
Am coborât ca o poveste veche într-un plic.
Răceală in vitro. Window shopping.
Privirea-mi îmi plimba trupul prin galeria statuilor de carne de pe stradă.
Rebeliune interioară - refulare a gândurilor nenăscute.
Cădere într-un ciclu spiralic al reveriei prin uitare şi neimplicare...
Desfrâul somnului: singura fericire!
Inerţia zilelor
Nicio plăsmuire nu avea valoare de imaginaţie: totul era atât de verosimil încât realul pierise pe de-a-ntregulea în carnea colorată a imaginarului. Oamenii se trăiau numai prin prisma a ceea ce se puteau proiecta ca fiind în[tr-un] viitor. Cotidianul era crud şi frustrant întocmai datorită unei nostalgii despre un viitor posibil, dar neatins. Se întemeiau poveşti şi se făceau pomeni în cinstea unui zeu [Viitor] incognito.
Acele carcase psihice, mult prea carnale – oamenii – se purtau pe sine, fără o conştiinţă clară a ceea ce sunt, a ceea ce simt, doar prin ceilalţi.[..]
Acele carcase psihice, mult prea carnale – oamenii – se purtau pe sine, fără o conştiinţă clară a ceea ce sunt, a ceea ce simt, doar prin ceilalţi.[..]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
